Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, 
izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, 
Născătoare de Dumnezeu, 
noi, robii tăi. 
Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, 
slobozeşte-ne din toate nevoile, 
ca să-ţi cântăm ţie: 
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Îngerul cel mai întâi stătător, 
din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! 
şi împreună cu glasul cel netrupesc văzându-Te pe Tine, Doamne, 
întrupat, s-a spăimântat şi i-a stat înainte grăindu-i unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;

Bucură-te, cea prin care piere blestemul;

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei;

Bucură-te, înălţime întru care anevoie se suie gândurile omeneşti;

Bucură-te, adâncime care nu te poţi vedea lesne cu ochi îngereşti;

Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;

Bucură-te, că porţi pe Cel ce pe toate le poartă;

Bucură-te, steaua care arăţi Soarele;

Bucură-te, pântecele dumnezeieştii Întrupări;

Bucură-te, prin care se înnoieşte făptura;

Bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Ştiindu-se pe sine Sfânta întru curăţie, zis-a lui Gavriil cu îndrăznire: 
Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; 
că naştere cu zămislire fără sămânţă, cum îmi spui, cântând: Aliluia?

 

Înţelegerea cea neînţeleasă căutând Fecioara să o înţeleagă, 
a grăit către cel ce slujea: 
Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? 
Către care el a zis cu frică, însă grăind aşa:

Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începutul minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scară cerească pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, podul care-i treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minunea mult slăvită de îngeri;
Bucură-te, ceea ce le eşti diavolilor rană de mult plâns;
Bucură-te, ceea ce Lumina în chip nespus o ai născut;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip s-a petrecut;
Bucură-te, ceea ce covârşeşti mintea înţelepţilor;
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile credincioşilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă; 
şi pântecele ei cel cu bună roadă, 
ca pe o ţarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta aşa: Aliluia!

 

Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; 
iar pruncul acesteia, îndată cunoscându-i închinarea, s-a bucurat 
şi, cu săltări în pântece, ca şi cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, agonisirea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulţirea milelor;
Bucură-te, masă care porţi îndestularea milostivirilor;
Bucură-te, ceea ce înfloreşti ca raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bine primită;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, bunăvoirea lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Vifor de gânduri îndoielnice având în sine înţeleptul Iosif, 
s-a tulburat uitându-se la tine, 
cea neamestecată cu nunta, 
gândind că eşti furată de nuntă, 
tu, ceea eşti fără de prihană; 
iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

 

Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos 
şi, alergând spre Acesta ca spre un păstor, 
văzutu-L-au ca pe un Miel fără prihană în braţele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:

Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare;
Bucură-te, chinuirea vrăjmaşilor celor nevăzuţi;
Bucură-te, deschizătoarea uşilor raiului;
Bucură-te, că cele cereşti împreună se bucură cu cele pământeşti;
Bucură-te, că cele pământeşti împreună dănţuiesc cu cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor netăcută;
Bucură-te, nebiruita îndrăznire a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa cea luminoasă a harului;
Bucură-te, prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o înţelepţii, 
mers-au pe urma luminii ei; 
şi ţinând-o ca pe o făclie, 
cu ea căutau pe tarele Împărat; 
şi ajungând pe Cel neajuns,
s-au bucurat, cântându-I: Aliluia!

 

Văzut-au pruncii haldeilor în braţele Fecioarei pe Cel ce a zidit cu mâna pe oameni; 
şi, cunoscându-L a le fi Stăpân, deşi luase chip de rob, 
s-au grăbit cu daruri a-L sluji şi a-i cânta celei binecuvântate:

Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce l-ai zvârlit din putere pe tiranul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujba păgânească;
Bucură-te, ceea ce ne curăţeşti de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii celor credincioşi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, 
s-au întors în Babilon, împlinind proorocia; 
şi tuturor mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, 
l-au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!

 

Strălucind în Egipt Tu, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. 
Că idolii lui, nerăbdând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; 
iar cei ce de ei au scăpat, îi cântau Născătoarei de Dumnezeu:

Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea demonilor;
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare care ai înecat pe netrupescul faraonul;
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stâlp de foc care călăuzeşti pe cei din întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul;
Bucură-te, hrană şi cupă cu mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinţei;
Bucură-te, izvorâtoare de miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înşelător, Te-ai dat lui ca un prunc, 
dar Te-ai făcut lui cunoscut şi ca Dumnezeu desăvârşit. 
Pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!

 

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se Făcătorul nouă, 
celor ce suntem făcuţi de Dânsul, 
răsărind din pântecele cel fără de sămânţă 
şi păzindu-l întreg precum a fost; 
ca noi, văzând minunea, să o lăudăm grăind:

Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai luminat chipul învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţa îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulţi se adumbresc;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Povăţuitorul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Văzând naştere străină, să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; 
că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat om plecat, 
vrând să tragă întru înălţime pe cei ce-I cântă: Aliluia!

 

Cu totul a fost între cei de jos, 
iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; 
că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, 
şi naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:

Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, uşa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioşi;
Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălaşul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, cea care ai adunat lucruri potrivnice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria şi naşterea;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; 
că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-au văzut om apropiat tuturor, 
petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!

 

Pe retorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, 
că-ţi stau înainte ca nişte peşti fără de glas; 
că nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte. 
Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credinţă strigăm:

Bucură-te, sălaşul înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce pe filosofi îi arăţi neînţelepţi;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, că nebuni s-au arătat întrebătorii cei cumpliţi;
Bucură-te, că s-au veştejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai spart vorbele cele încâlcite ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoştinţei;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea, la ea a venit, precum i se făgăduise; 
şi Păstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi. 
Căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!

 

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; 
că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, curată, 
sălăşluindu-Se în pântecele tău şi învăţându-i pe toţi să-ţi cânte:

Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de-nţeles;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţii celei dumnezeieşti;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi întru ruşine;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei lipsiţi de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe semănătorul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioşi;
Bucură-te, ceea ce între fecioare ai fost unică hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Împărate Sfinte, de Ţi-am aduce cântări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, 
nimic nu plinim cum se cuvine, că se biruieşte toată cântarea 
care va să tindă spre mulţimea milelor Tale celor multe, 
pe care le-ai dat celor ce-Ţi cântă: Aliluia!

 

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; 
că aprinzând în sine focul cel netrupesc, 
pe toţi îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeiască  
ce le luminează mintea cu raza ei şi se cinsteşte cu chemarea aceasta:

Bucură-te, raza Soarelui celui înţelegător;
Bucură-te, raza luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te, ceea ce pe vrăjmaşi îi îngrozeşti ca un tunet;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul ce curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat chipul cristelniţei;
Bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conştiinţa;
Bucură-te, cupă care dai gust bucuriei;
Bucură-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, 
Dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti venit-a singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui 
şi, rupând zapisul, aude de la toţi aşa: Aliluia!

 

Cântând naşterea ta, te lăudăm toţi ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu, 
că locuind în pântecele tău, Domnul, 
Care ţine toate cu mâna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi să-ţi cânte:

Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, sfântă, care eşti mai mare decât sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii cea nedeşertată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraţilor celor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărăţiei cel nebiruit;
Bucură-te, prin care se ridică biruinţele;
Bucură-te, prin care se surpă vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, mântuirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, 
Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii,
primind acest dar de acum, 
mântiueşte de toată ispita şi scoate din chinul ce va să fie pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia! 

 

Îngerul cel mai întâi stătător, 
din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: 
Bucură-te! şi împreună cu glasul cel netrupesc văzându-Te pe Tine, Doamne, 
întrupat, s-a spăimântat şi i-a stat înainte grăindu-i unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;

Bucură-te, cea prin care piere blestemul;

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei;

Bucură-te, înălţime întru care anevoie se suie gândurile omeneşti;

Bucură-te, adâncime care nu te poţi vedea lesne cu ochi îngereşti;

Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;

Bucură-te, că porţi pe Cel ce pe toate le poartă;

Bucură-te, steaua care arăţi Soarele;

Bucură-te, pântecele dumnezeieştii Întrupări;

Bucură-te, prin care se înnoieşte făptura;

Bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, 
izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, 
noi, robii tăi. 
Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, 
slobozeşte-ne din toate nevoile, 
ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

 

Preacurată Doamnă, 
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, 
Fecioară, care poţi face tot binele, 
primeşte aceste daruri, care se cuvin numai ţie, 
de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile, 
şi te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti. 
Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; 
şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, 
şi ne-am învrednicit Sfântului Său Trup şi Preacuratului Său Sânge. 
Pentru aceea fericită eşti întru toate neamurile, 
ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, 
mai luminată decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii.

 

Şi acum, 
Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, 
Fecioară întru tot cântată, 
nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, 
ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător, 
şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului; 
ci, cu rugăciunile tale, păzeşte-ne pe noi până la sfârşit neosândiţi. 
Ca, întru paza şi cu ajutorul tău fiind mântuiţi, 
slavă, laudă, mulţumire şi închinăciune, 
pentru toate să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeu, 
Ziditorul tuturor, 
acum şi pururea şi în vecii vecilor. 

Amin.