Pomeneşte, Doamne, 
pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii celei ce va să fie au adormit, 
părinţi şi fraţi ai noştri 
şi pe toţi cei care întru dreapta credinţă s-au săvârşit 
şi le iartă lor toate greşelile pe care le-au săvârşit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul. 
Aşează-i pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeaţă, în locuri de odihnă, 
de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea 
şi unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţi sfinţii Tăi cei din veac. 
Dăruieşte-le lor şi nouă împărăţia Ta 
şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice 
şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. 
Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robilor Tăi (N), 
Hristoase, Dumnezeul nostru 
şi Ţie slavă înălţăm, 
împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte 
şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, 
acum şi pururea şi în vecii vecilor. 

Amin.