- Text redactat de preoteasa Adina Gilla  -

 

”Limba noastră-i o comoară” pe care și noi în comunitatea noastră ne străduim să o cultivăm și pe care dorim să o transmitem generațiilor de copii care se nasc aici pe pământ german. Cum am putea mai bine să realizăm acest obiectiv, decât invitându-i pe copii în lumea poveștilor?

Parohia noastră a devenit parteneră a Asociației ”Spune-mi o poveste pentru suflet” în proiectul ”10 Cărți pentru 1000 de copii români din diaspora”. Acest proiect este realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni si se derulează în perioada august - noiembrie 2023, în comunități românești din afara granițelor, fiind coordonat de către Simona Irimia și Ioana Revnic. În cadrul acestui proiect sunt implicați copii și voluntari români din 18 comunități din 8 țări din Europa. 100 de copii din parohia noastră vor participa la ateliere interactive de povești în limba română, bucurându-se și de câte un set de 10 cărți scrise de Veronica Iani și de materialele didactice puse la dispoziție de Asociația „Spune-mi o poveste pentru suflet”. După pregătirea echipei de voluntari din comunitatea noastră prin ateliere online de formare, aceștia vor organiza atelierele interactive cu copiii.

Primul atelier pe marginea cărții Pițigoiul a avut loc duminică 17.09. în curtea bisericuței noastre. Copiii au fost împărțiți pe diferite grupe de vârste și echipele de voluntari au lucrat în paralel. Desigur și părinții s-au bucurat de o activitate deja cunoscută la noi ”Școala părinților”. 

La activitățile complementare cei mititei au colorat pițigoiul, personajul ce s-a transformat dintr-un personaj egoist și singur într-un prieten săritor și dornic de comuniune cu ceilalți. 

Copiii de vârstă mijlocie au discutat pe marginea calităților unui prieten și au făurit brățara prieteniei. Culorile diferite ale mărgeluțelor din brățară corespund câtorva calități ale prieteniei. Fiecare copil a ales pentru brățara lui calitățile care și le dorește de la prieteni. Tema de casă și îndemnul de acum pentru copii este ca să folosească această brățară și pe post de metanier cerând prin rugăciune de la Dumnezeu pentru sine tocmai aceste calități care le așteaptă de la alții. Astfel am discutat că dacă ne dorim să fie cineva bun sau amabil cu noi, se cuvine ca noi să fim buni și amabili cu ceilalți mai întâi. Avem încredere că fiecare poate să se schimbe în bine și astfel începem să lucrăm de mici. 

Cei mai mari au discutat în grupa lor despre exemplul unui sfânt care si-a transformat firea dintr-una foarte aprigă într-o fire blândă și smerită, Sfântul Siluan. 

Iar părinții au rămas cu ideea cuvântului lui Dumnezeu ca fundament al relaționării dintre părinți și copii.

- Text redactat de Dorin Salvan -

 

Este deja o tradiție pentru parohia noastră ca tinerii din ASCOR (Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România) Galați, care au un schimb de experiență cu studenții evanghelici de la Evangelisches Stift Tuebingen, să ne viziteze biserica.

 

Anul acesta, în data de 5 august, cei 10 studenți români au cântat alături de credincioșii bisericii noastre Paraclisul Maicii Domnului. De asemenea, Părintele paroh Nicolae a slujit împreună cu Părintele Daniel Popa, preot al Catedralei Arhiepiscopale din municipiul Galați, care a rostit un frumos cuvânt de învățătură despre importanța postului închinat Maicii Domnului în diaspora.

 

În continuare, asemenea unei mari familii, ne-am așezat cu toții la masa de seară. Toate bunătățile au fost pregătite cu multă dragoste de doamnele din comunitatea noastră, cărora le mulțumesc din suflet pentru implicare. Bucatele pe care le-ați întins pe masă au fost foarte lăudate. ”Ca acasă!”, așa ne-au spus.

 

Cu toții am lăsat o impresie foarte frumoasă. Reprezentanții studenților evanghelici ne-au mulțumit pentru primirea călduroasă, fiind încântați atât de atmosfera imnelor adresate Maicii Domnului, cât și de deschiderea noastră de după slujbă.

 

Noi îi așteptăm în continuare cu brațele deschise atât pe studenții ASCOR, cât și pe studenții evanghelici. Le urăm să meargă cu Domnul și să se întoarcă tot cu El, avându-L întotdeauna în inimile lor!

- Text redactat de Prezvitera Adina Gilla -
 

Odată cu primăvara câțiva copii hărnicuți din parohia noastră s-au adunat sub îndrumarea Lidiei Maurer și a familiei Monica și Nicolae Levai, dornici să învețe câte ceva din arta cusutului de motive tradiționale și din arta meșteșugului cu lemnul. Astfel în mai multe sâmbete (la intervale de câteva săptămâni) trupa micilor meșteri s-au întâlnit la biserică și în curtea bisericii, pentru a lucra împreună. Lidia și Monica au pregătit câteva mape pentru fete, cu explicațiile diferitelor tehnici de cusut, iar Nicolae Levai a fost un deosebit îndrumător în ale traforajului și ale lucrului cu lemnul. Copiii au fost impulsionați să lucreze și acasă pentru a exersa cât mai mult și a desăvârși ceea ce învățau la aceste întâlniri. Unii copii au fost deosebiți de sârguincioși și au lucrat și în plus, descoperind o mare pasiune pentru astfel de îndeletniciri.

Întâlnirile din cadrul acestui atelier, au adus multă bucurie participanților. Cu toții au putut constata că, munca în echipă, într-o grupă frumoasă, alături de oameni minunați, care au scopuri și preocupări comune, aduce spor și crește motivația pentru muncă și inspiră pe cei din jur. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne vom strădui să mai propunem astfel de ateliere, invitând și alți tineri, cu mic și mare, să se alăture demersurilor noastre.😊

Duminică 9 iulie, a avut loc la biserică vernisajul acestor mici capodopere ale minunaților noștri copilași. O mică agapă și o înghețată bună au întregit imaginea acestui atelier, încununat de reușită. 

Ne-am bucurat cu toții, dând slavă lui Dumnezeu pentru micuța noastră comunitate, pentru marea noastră familie și pentru acești copiii minunați.

Slavă Ție Doamne, slavă Ție, Doamne Cel ce ai binevoit așa!

- Text redactat de Prezvitera Adina Gilla -

 

În perioada 5-10 iunie 2023 parohia noastră a organizat o tabără pentru copii la Mănăstirea Godoncourt. Astfel, 35 de copii din parohie însoțiți de 15 adulți au pornit la drum în lunea de Rusalii, după Sfânta Liturghie spre frumoasa țară vecină, avându-i ca îndrumători pe părintele Nicolae Gilla, pe doamna preoteasă Adina și pe tânărul teolog doctor George Nișcoveanu. 

Primul popas a fost făcut la cimitirul românesc de la Soulzmatt, aducându-se prinos de rugăciune și de aducere aminte eroilor neamului nostru. Copiii dimpreună cu toți participanții au fost invitați să își aleagă cel puțin un erou, dintre cei îngropați acolo, pe care să-l poarte în rugăciunile personale pe toată perioada taberei și pe cât posibil și după aceea. După o călătorie solicitantă datorată și temperaturilor mai ridicate ospitalitatea Macii Starețe Doroteea și răcoarea clădirilor vechi ale mănăstirii au fost cât se poate de binevenite. 

Pentru această tabără s-a căutat un loc deosebit, unde copiii să poată avea posibilitatea de a petrece și percepe timpul mai intens din punct de vedere spiritual, de a se apropia unii de alții și a descoperi frumusețea spiritualității autentic românești. Mănăstirea Godoncourt corespunde întru totul acestor cerințe.

Sfânta Liturghie și rugăciunile de dimineață și seară au fost un balsam pentru sufletul tuturor participanților. Rugăciunile au fost rostite în totalitate de către copii sub îndrumarea părintelui Nicolae și a lui George. Conducător de strană a fost desemnat în fiecare seară și dimineață alt copil, iar acesta avea sarcina să organizeze ordinea rostirii rugăciunilor la strană. Tonul pentru troparele cântate a fost dat de o fetiță iscusită în ale muzicii. Astfel copiii au fost implicați și s-au implicat activ în săvârșirea slujbelor. Efectele și bucuria acestei implicări au fost pe măsură. Nimeni nu s-a mai întrebat ”cât mai ține slujba?” Urmările se simt și acum în parohie, unde mai mulți copii se implică activ la strană, iar unii dintre ei își ”aduc” părinții mai devreme acum la biserică. În cadrul rugăciunilor de seară toți participanții la tabără au rostit de cinci ori Rugăciunea lui Iisus. Până și cei mai mititei au simțit nevoia și dorința de a rosti și ei rugăciunea. Părinții povestesc cum, întorși acasă, copiii au continuat acest obicei de a rosti Rugăciunea lui Iisus cu voce tare la rugăciunile de seară dimpreună cu cei din familia lor. De asemenea au observat că aceștia se preocupă mult mai mult cu ”cântecele de la biserică” care însoțesc în mod armonios uneori și jocurile lor.

Ambientul mănăstirii, cu unele încăperi amenajate sub forma unui mic muzeu tradițional românesc, au insuflat și mai mult sentimentul de acasă. Cu îngăduința maicii starețe, copiii au avut voie să îmbrace costumele populare, pe care ulterior le-au prezentat într-o paradă deosebit de originală, plină de culoare și zâmbete. Tot în aceste camere muzeu s-a desfășurat și atelierul de cusut motive tradiționale și de confecționare a unor mici brelocuri. Astfel s-a folosit din plin ocazia de a aduce tradiția populară mai aproape de sufletele copilașilor, dar și a celor mari care s-au lăsat ademeniți cu plăcere de acest meșteșug al cusutului.

Maica Stareță Doroteea a prezentat mănăstirea, a povestit despre viața în mănăstire și a susținut ateliere de cunoaștere a istoriei poporului român, ateliere binevenite pentru mic și pentru mare. 

Programul taberei a fost divers și variat, presărat însă cu momente de relaxare, jocuri în aer liber și momente de adunare, reculegere și interiorizare. Locația mănăstirii este foarte generoasă în această perspectivă și oferă spațiu și posibilități de petrecere a timpului liber afară. Copiii s-au putut cățăra în căsuțele din copaci, au jucat fotbal și jocuri de echipă, au putut observa natura, s-au putut reculege la picioarele crucii din curte și au alergat după balonașe de apă ca printr-o grădină paradisiacă.

Părintele Nicolae le-a explicat copiilor proscomidia și a făcut cu ei prescurele pentru slujbă. Fiecare a avut posibilitatea să își facă propria prescurică. De asemenea a fost încurajată și răbdarea și înfrânarea. Cine nu a mâncat prescurica imediat, a primit a doua zi două prescurele (desigur și acestea proaspăt făcute). Plecând de la întrebarea ”ce înseamnă a fi ortodox?”, George i-a provocat pe tineri la discuții pro și contra pe marginea acestei teme. Cei mici au modelat, au desenat, au descoperit lumea sub lupă observând o grămadă de minunății pe care le-a creat Dumnezeu. Fetele au avut ocazia să se lase pieptănate și împletite minunat de către Roxana. Atelierul Foto a deschis noi perspective în privința artei fotografice și a fotografiatului propriu zis. Cu o recuzită minimală, implementând cele învățate s-au obținut efecte minune. Nu au lipsit și exercițiile de liniștire și de conștientizare a propriilor simțuri: respirație, văz, auz precum și a simțului tactil. Una dintre zile a fost destinată excursiei într-un parc din apropiere, unde s-au desfășurat jocuri de echipă, pline de amuzament și voie bună, s-a organizat un picnic, o plimbare cu bărcuța pe lac, încheiată cu servirea unei înghețate la cornet ca pe vremea copilăriei celor mari. Nu au lipsit desigur și seara de talente și focul de tabără. În cadrul serii de talente s-au descoperit neprețuite daruri ale lui Dumnezeu oglindite de talentele împărtășite de copii dar și de cei mai mari. Jocul ”Îngerul păzitor” a însoțit tot parcursul taberei, oferind participanților șansa de a fi mai atenți unii cu alții, de a învăța să facă bucurii celor din jur, de a oferi și de a primi un dar din drag și cu drag.

Tabăra a fost gândită în primul rând pentru copii dar au participat și părinții unora dintre ei. În acest context a fost o paletă variată de vârste între 2 anișori și 50 de ani. Fiecare s-a implicat după putința lui. Adrian, unul dintre părinți, bucătar de profesie, a coordonat pregătirea meselor (o delicatețe). Ceilalți au ajutat la gătit, la cumpărături, la curățenie, au fost responsabili pentru cei mai mici, doamnele au avut responsabilități pentru camerele cu fete iar bărbații pentru camerele băieților. Pentru mulți dintre copii a fost prima ieșire fără părinți. Aceste experiențe: a locuitului împreună, a raportării la nevoile celuilalt, a rugăciunii împreună în cameră sau la biserică , a sprijinului reciproc, a grijii pentru cei mai mici a ritmului alert pentru igiena personală, al începerii zilei cu rugăciunea, a mesei în comun... au fost experiențe deosebit de benefice și ziditoare. 

Această tabără, prin bucuria trăită și simțirea împărtășită a adus pe participanți și prin extensie pe alți membri ai parohiei mai aproape unii de alții. Astfel s-au cunoscut mai bine copiii între ei, adulții de asemenea și familiile între-olaltă. S-au legat noi prietenii, s-au pus la cale noi proiecte, s-a dat slavă lui Dumnezeului pentru toată dăruirea și timpul acesta binecuvântat. Cu toții și-au exprimat dorința de a participa și la alte tabere sau proiecte în format asemănător. 

Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp rodnic și binecuvântat!

 

- Text redactat de Prezvitera Adina Gilla -
 

În perioada 13-20 Mai 2023 parohia noastră a organizat din nou un pelerinaj în țara unde Mântuitorul și-a purtat pașii. A fost al doilea pelerinaj organizat cu cei din parohia noastră, primul fiind în 2019. Imediat după ce ne-am întors din primul pelerinaj dorința de a reveni pe acele meleaguri a fost atât de puternică, încât s-a simțit necesitatea reluării pelerinajului. Din păcate perioada pandemiei ne-a amânat planurile noastre; dar cu atât mai mare ne-a fost bucuria acum, căci în această perioadă am mai strâns și rândurile între noi și ne-am pregătit sufletește.

Alături de părintele Nicolae l-am avut ca și îndrumător de călătorie pe părintele diacon Bogdan Grecu de la Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei Franței. Sub povățuirea celor doi păstori am avut șansa să avem parte de un pelerinaj deosebit de încărcat duhovnicește. Am pornit la Ierusalim de la casa unde s-a născut Maica Domnului, apoi pe lângă zidurile templului am început lectura și explicațiile textelor scripturistice care vorbeau despre venirea Mântuitorului, având astfel posibilitatea să vedem locurile despre care citisem de atâtea ori în Sfânta Scriptură și despre care am aflam multe informații și în pregătirile noastre prealabile la cercul biblic. Câteva săptămâni înainte de a porni pe drumul fizic, am pornit călătoria noastră la serile cercului biblic, unde povățuiți de Dorin Salvan și părintele Nicolae ne-am preocupat cu viața și activitatea Mântuitorului.

Pelerinajul nostru s-a desfășurat urmărind pe cât a fost cu putință parcursul cronologic al vieții Mântuitorului. Astfel după ce am vizitat Biserica întâlnirii Maicii Domnului cu Elisabeta și Biserica Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, ne-am oprit și la locul unde a poposit Maica Domnului cu Iosif în drum spre Betleem (locul fostei Biserici ortodoxe Kathisma) îndreptându-ne spre locul Nașterii Domnului. Acesta l-am cinstit prin participarea noastră la Sfânta Liturghie chiar în Peștera Nașterii umplându-ne de bucuria întâlnirii cu Domnul prin Sfânta Împărtășanie chiar la locul nașterii Lui. În cadrul sfintelor slujbe am avut ocazia să ne rugăm împreună cu frații noștri ortodocși de alte naționalități și să cunoaștem astfel și alte moduri de a sluji. 

Am continuat drumul nostru trecând pe la Mănăstirea ortodoxă de la Câmpul Păstorilor, apoi la râul Iordan culminând în mijlocul zilei cu urcarea spre Mănăstirea ortodoxă de pe Muntele Carantaniei, gustând astfel măcar un pic din nevoința trupească. În Nazaret am vizitat Bisericile Buneivestiri (atât cea ortodoxă unde este izvorul Maicii Domnului, cât și cea catolică construită pe locul casei lui Iosif și al Mariei), apoi Biserica de pe locul presupus al vechii sinagogi, în care a predicat Iisus. Pașii noștri s-au îndreptat și spre Cana Galileii, apoi spre Capernaum (casa Sf Petru unde Mântuitorul a poposit adesea), ajungând și la Tabgha (locul înmulțirii pâinilor și peștilor), urcând pe Muntele Fericirilor și încheind ziua cu Biserica Sfinților Apostoli construită pe locul vindecării unui paralitic. Muntele Tabor l-am urcat de cu bună dimineață vizitând Bisericile (atât cea ortodoxă, cât și cea catolică) construite acolo pentru a marca Schimbarea la Față a Mântuitorului. Am coborât din nou la Ierihon poposind la casa lui Zaheu urmându-l apoi pe Mântuitorul la Betania la locul întâlnirii cu Marta și Maria, oprindu-ne acolo la Mănăstirea Ortodoxă construită pe acel loc. Am coborât și în mormântul lui Lazăr, după care ne-am îndreptat spre Ierusalim ajungând în amurg la Biserica Dominus Flevit construită pe locul unde Domnul s-a rugat și a plâns, încercând să ajungem spre seară și la foișorul Cinei celei de taină.

Ziua cea mai intensă sufletește a fost ziua când am parcurs pe jos prin Ierusalim locurile unde Mântuitorul a pătimit ultimele ore din viața lui de om. Am pornit din grădina Ghetsimani unde a fost prins, apoi ne-am rugat și noi la locul unde s-a rugat Domnul chiar cu sudori de sânge (Biserica Națiunilor), am urcat aproape de locul unde Domnul a urcat legat, ne-am recules la locul unde a fost întemnițat și unde Petru a auzit glasul cocoșului (Petrus Galicantus), urmând-L la locul judecății în Palatul lui Irod. Punctul culminant a fost parcurgerea drumului original al crucii în tăcere și rugăciune, când fiecare a încercat să coboare în el însuși, să-l însoțească pe Hristos, să pună poate un pic umărul la crucea Lui. Ne-am oprit la poarta judecății prin care a trecut Hristos când ducea crucea (Biserica rusă Sf Alexandru Nevsky) și am încheiat ziua la Biserica Sf. Mormânt (urcând pe Golgota, închinându-ne la Piatra Ungerii și având posibilitatea să intrăm de mai multe ori în Sfântul Mormânt). Noaptea am participat la Sfânta Liturghie din Biserica Sfântului Mormânt împărtășindu-ne din nou cu Domnul de această dată la locul îngropării Lui. În ultima zi am urcat din nou pe Muntele Măslinilor la Mănăstirea Mica Galilee unde Domnul s-a arătat apostolilor, vizitând și locul Înălțării.

Desigur Pelerinajul nostru a fost îmbogățit și de alte obiective minunate precum: Biserica Sfântului Gheorghe din Lida, Așezămintele românești de la Ierusalim și Ierihon, Mănăstireaa Sfântul Teodosie și Sfântul Sava, Mănăstirea Sfântul Gherasim și culminând cu Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva unde ne-am închinat sfântului nostru drag, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț.

Ce a fost însă cu totul deosebit a fost călătoria fiecăruia pe parcursul acestui pelerinaj, călătoria spre sinele propriu însoțită de atâtea texte biblice citite în acest pelerinaj, care au avut acum cu totul alt impact asupra noastră. Am fost o grupă mare, 55 de persoane, dar o grupă foarte frumoasă, unită în duh și cu drag unii de alții. Am învățat unii de la alții, ne-am sprijinit și ne-am bucurat tare mult. Și cum bucuria a fost mare, ne dorim să mergem din nou cât mai curând pe urmele Mântuitorului. Până atunci încercăm în fiecare zi să-i pășim pe urme prin faptele noastre. 

Fondatoarea Asociației Maria Stăniloae, interviu despre preotesele din diaspora: Sunt „mame” de suflet pentru cei din parohie - Basilica.ro