Pastorală la Învierea Domnului 2024 

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din această de Dumnezeu păzită Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi părintească binecuvântare.

„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi ” ( Luca 11, 28).

Preacuvioși și Preacucernici Părinți și iubiți credincioși,
Hristos a înviat!

Ne bucurăm astăzi de Învierea Domnului cu o bucurie mai presus de orice bucurie pământească. Sufletul nostru tresaltă la cântările de Sfintele Paști: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor dinmorminte viață dăruindu-le”; „Ziua Învierii să ne luminăm popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moar- telaviațășidepepământlacer,Hristos-Dumnezeune-atre- cut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință”; „Acum toate s-au umplutdelumină;șicerulșipământulșicelededesubt…”. Pri- mele cuvinte adresate de Mântuitorul înviat femeilor mironosițe care au mers dis-de-dimineață la mormânt ca să ungă cu mires- me trupul Său au fost: „Bucurați-vă”! și „Nu vă temeți” (Matei 28, 9-10). Iar Apostolilor le-a zis: „Pacevouă”(Ioan 20, 19). Aceste cuvinte ni le adresează Mântuitorul și nouă celor care am alergat în miez de noapte la biserică pentru ca să prăznuim Învierea Lui: Bucurați-vă! Nu vă temeți! Pace vouă! Ce poate fi mai prețios în lumea aceasta decât bucuria, curajul și pacea în sufletele noastre!

La Cina cea de Taină, înainte de a fi răstignit pe cruce, Mântui- torul le-a spus ucenicilor Săi: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Fiindcă trăim într-o lume în care domnește păcatul, nu se poate să nu avem necazuri, pentru că păcatele fiecăruia și ale tuturor oamenilor atrag asup- ra noastră boli și neputințe de tot felul. Tot ce este rău în viața noastră și în lume se datorează păcatului. Iar „plata păcatului este moartea” (Romani 6, 23) cu tot cortegiul de suferințe care o precedă. Totuși Dumnezeu, Care ne iubește pe fiecare cu iubire nesfârșită, știind că „gândul omului este înclinat spre păcat încă din tinerețele lui” (Rugăciunea a cincea de la Taina Sfântului Mas- lu), rabdă îndelung pentru păcatele noastre și așteaptă întoarcerea la pocăință. În acest sens, Proorocul Iezechiel spune: Dumnezeu

„nuvoieștemoarteapăcătosului,cicapăcătosulsăseîntoarcăde lacalealuiceareașisăfieviu”(33, 11).

Să avem credința neclintită că Mântuitorul Iisus Hristos, înviat din morți, este cu noi în tot momentul și ne ajută, dacă ne rugăm, să biruim păcatul cu toate consecințele lui nefaste care culmină cu moartea. El ne cheamă mereu „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi ” (Luca 11, 28). Să alergăm la Mântuitorul și să ne rugăm Lui, zi de zi: acasă, pe drum, la lucru și mai cu seamă în biserică, punându-I înainte necazurile pe care le avem și El ne va odihni. Totodată să ne silim să nu mai păcătuim și să facem cât mai mult bine semenilor noștri. Sfântul Marcu Asce- tul (sec. V) ne îndeamnă la rugăciune, zicând: „Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, roagă-te, pentru ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-Și aducă aminte de tine”. Părintele Teofil de la Mănăstirea Brâncoveanu († 2009) își aducea mereu aminte de îndemnul mamei care-i spunea când mergea la școală:

„Copile, nu-ţi uita de Dumnezeu, nu-ţi uita de rugăciune!”. Ce bine ar fi dacă toți părinții ar sădi în inima copiilor lor aceste îndem- nuri: „Nu-ţi uita de Dumnezeu, nu-ţi uita de rugăciune!” Căci fără rugăciune suntem morți!

Iubiți credincioși,

în anul 1994, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la ce- rerea mai multor preoți și credincioși din Germania, a hotărât înființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord pentru a se îngriji de viața duhovnicească a românilor ortodocși din această parte a Europei. Se împlinesc deci 30 de ani de când existăm ca mitropolie! Înființarea ei devenise o necesitate, după căderea dictaturii comuniste, când au început să părăsească România sașii din Transilvania și șvabii din Banat, mulți dintre ei căsătoriți cu români ortodocși. La exilul politic din perioada comunistă se adăuga acum o emigrație economică, alcătuită din români care au părăsit țara pentru a trăi mai bine în Occident. Numărul lor a crescut vertiginos după aderarea României la Uniunea Europeana, în 2007 și mai ales după 2014, odată cu liberalizarea pieții de muncă. La ora actuală, trăiesc în Germania aproximativ 1,5 milioane de români, iar în Austria mai mult de 150.000. După recensămintele din țară, 85,5% din populația României aparține Bisericii Ortodoxe Române. Pes- te 8 milioane de români, majoritatea covârșitoare tineri, trăiesc acum în străinătate. O pierdere irecuperabilă pentru țara și po- porul nostru, amenințat cu dispariția. În general românii s-au integrat în noile societăți, dar nu fără suferință pentru că orice dezrădăcinare provoacă suferință. Locul unde fiecare s-a născut, familia, credința, limba și cultura neamului sunt înscrise în genele noastre pe care le purtăm oriunde am trăi în lume. Sunt și multe cazuri de români care s-au întors în țară pentru că lipsa relațiilor sociale în străinătate și dorul de casă i-au mistuit atât de mult în- cât n-au mai putut răbda înstrăinarea. Unii chiar s-au îmbolnăvit de atâtea necazuri și de dor!

Dar pericolul cel mai mare pentru noi este acela al pierderii identității etnice și de credință, dacă nu-i învățăm pe copii limba română și credința ortodoxă. Educația copiilor începe în familie prin vorbirea limbii materne și transmiterea primelor noțiuni de

credință, ca și prin rugăciunea împreună cu ei. Studii sociologi- ce subliniază necesitatea fundamentală ca mama să vorbească cu pruncii ei limba sa maternă. Altfel aceștia vor crește cu un mare handicap. Să fim convinși că cele mai mari daruri pe care părinții le pot face copiilor sunt credința și limba maternă. Un copil care a primit o credință vie în sânul familiei, va reuși în viață prin orice greutăți ar trece, pentru că în credință stă puterea lui Dumnezeu în om. Iar dacă-L avem pe Dumnezeu în inima noastră suntem întotdeauna biruitori!

La osteneala părinților de a-i educa pe copii, se adaugă efortul făcut de fiecare parohie prin programe de cateheză ortodoxă și ore de limba română. Aceasta este o datorie de credință a fiecărui preot și a fiecărei parohii care trebuie să se îngrijească de viitorul ei, pentru că fără copii și tineri în biserică nu avem nici un vii- tor. Totuși rolul primordial îl au părinții care sunt chemați să-i aducă pe copii la biserică, duminică de duminică și să-l ajute pe preot să organizeze catehizarea lor. Mântuitorul ne îndeamnă, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 18, 18). Împărtășirea copiilor la fiecare Sfântă Liturghie înseamnă cel mai mare ajutor pentru creșterea lor duhovnicească. Chiar dacă în anii pubertății vor trece prin crizele specifice acestei vârste și se vor depărta de Biserică, totuși, după o vreme, sămânța sădită în ei de mici va rodi și vor reveni la credință. Copiii care însă n-au fost duși la biserică și împărtășiți regulat cu Trupul și Sângele Domnului, cu greu Îl vor mai descoperi pe Dumnezeu în viața lor!

Pentru că trăim într-o societate descreștinată, în care banul și plăcerea au prioritate, cei mai mulți credincioși nu se gândesc la mântuirea lor și nu caută Biserica decât rar, mai ales când sunt împresurați de necazuri. De aceea părinții trebuie mai întâi catehizați pentru ca la rândul lor să-i crească în credință pecopii. Biserica pune mare accent pe pregătirea Tainei Bote- zului pe care se clădește toată viața creștină. În vechime, pentru

pregătirea Botezului, se făcea o școală catehetică, aceasta durând de la un an până la trei ani. Așadar, trei ani de pregătire pentru a fi botezat! Astăzi ne silim să facem măcar câteva întâlniri cu părinții și cu nașii pentru ca ei să înțeleagă ce este Botezul și care sunt datoriile față de copilul și finul lor. Fără această minimă catehi- zare a părinților și nașilor, slujba Botezului se reduce pentru ei la un ritual sau o formalitate. Mai importantă a devenit, din păcate, petrecerea de după Botez decât Botezul însuși! La fel stau lucru- rile și în ceea ce privește Cununia. De aceea vă pun la inimă să vă pregătiți pentru Botez și pentru Cununie, atât prin participarea la întâlnirile pe care părintele paroh le organizează în acest scop, cât și prin mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei.

La împlinirea a 30 de ani de existență a Mitropoliei noastre, Con- siliul eparhial a hotărât tipărirea a 30.000 de Biblii care vor fi distribuite gratuit de parohii în noaptea Sfintelor Paști și cu alte ocazii.

Mulțumesc din inimă Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Româ- ne în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pentru gri- ja pe care o poartă față de românii din Diaspora; mulțumesc din inimă preoților, diaconilor și familiilor lor, precum și tuturor credincioșilor care au susținut de-a lungul anilor și susțin în con- tinuare lucrarea duhovnicească a Mitropoliei. Peste toți chem în rugăciune stăruitoare binecuvântarea lui Dumnezeu!

Punându-vă la inimă aceste îndemnuri pornite din inima părintelui care se bucură de toți fiii săi duhovnicești, dar și suferă pentru cei neascultători, vă îmbrățișez cu salutul pascal: „Hristos a înviat”! și cu urarea: „Sărbători fericite”!

† Serafim 
Arhiepiscop şi Mitropolit